Interviu cu sexy Pavel Bartoș

L-am văzut la teatru, în filme, prezentator la „Vocea Romniei“ şi „Românii au talent“, l-am urmărit şi în paşi de dans la „Dansez pentru tine“. Simpaticul actor este la fel de glumeţ şi deschis şi în realitate.

T.P.: Cum v-aţi descoperit talentul/pasiunea pentru teatru?
P.B.: Talentul nu l-am descoperit, poate pasiunea mai degrabă…aş pica într-un clişeu să zic că mi-am descoperit-o de la șase ani sau de la tri ani, cum zic mulţi „domne, de mic mi-am dorit!“. Cred că pasiunea mi-am descoperit-o pe la 15-16 ani, când am început să conştientizez, de fapt, ce-i cu mine, ce pot să fac şi cam care este drumul pe care vreau să-l urmez.

T.P.: Şi aţi început printr-o trupă de teatru la liceu?
P.B.: Ah…normal că am bifat şi eu toate acestea. Pe vremea mea era „Cântarea României“ şi pentru noi era un motiv de a merge în tabere. Dacă câștigai locul I sau II te duceai într-o tabără gratuită la Năvodari şi prin alte localităţi, pentru mine aici a constat miza. După aceea, am intrat în Brigada liceului, am organizat-o şi am văzut că începe să îmi placă mult şi mi-am dat seama că ăsta e drumul (cred). La un moment dat mă gândeam să dau la Regie, dar mi-am dat seama că sunt o persoana mult prea activă pentru un regizor. Cam aşa a debutat iubirea şi întâlnirea mea cu teatrul. Şi, bineînţeles, adoram spectacolele de la Miercurea Ciuc (eu fiind de acolo) care veneau o dată la o lună, două sau chiar trei luni, veneau destul de rar spectacole în limba română, iar când veneau, cred că dacă erau în trei reprezentaţii, le vedeam pe toate.

T.P.: Vă place să jucaţi mai mult în teatru sau în filme?
P.B.: Eu, deşi am făcut multă televiziune, ţin cu ardoare la tot ce înseamnă teatru. De fapt , pe mine, teatrul m-am adus în Bucureşti. Teatrul este prima mea iubire, va rămâne prima iubire, consider că un echilibru între teatru şi televiziune este necesar. Televiziunea îţi oferă popularitate multă, imediată, pentru care mulţi actori au muncit 20-30 de ani. Eu încerc să transmit această popularitate din televiziune în teatru, unde ţin foarte mult să joc şi mă bucur ca m-au înțeles cei din teatru că pot să fac televiziune şi că pot să joc în continuare, pentru că eu consider că în teatru pot să evoluez artistic. În televiziune, la un moment dat, poate exista o plafonare, dar în teatru nu… de ce? În televiziune, eu sunt simpatic, sunt pe comedie şi atunci toată lumea te pune în acest calapod…„cu simpaticul ne simţim bine“, dar în teatru am şansa şi a unor roluri de dramă şi am nevoie să caut lucrui noi în mine, să descopăr lucruri noi în mine, să văd că pot, mă stimulează, îmi dau încredere şi mă duc mai departe.

T.P.: Sunteţi actor, prezentator, aţi participat şi la „Dansez pentru tine“, un fel de one-man-show, cum puteţi să ţineţi pasul? Şi ce v-a plăcut mai mult?
P.B.: Marele meu avantaj este că fac ceea ce îmi place şi atunci nu simt atât de mult oboseala. De simţit, normal că o simt, de când am familie, copii, aş vrea să am mai mult timp liber pentru ei. Mă bucur că încep să am mai mult timp pentru familie, nu mă mai împraştii în zeci de mii de locuri. Am ajuns la maturitatea artistică sau profesioanală în care pot să gestionez altfel nişte lucruri, pentru că am avut un profesor, Marius Bodochi, profesor de clasă, care îmi zicea: „Până la 40 de ani nu-ţi refuza nimic, dupa 40 poţi să fii selectiv. Dar până atunci încearcă multe experimente, încearcă cât mai multe lucruri‟ şi probabil că instinctiv am facut acest lucru. Nu ştiu dacă aş mai putea să particip vreodata la „Dansez pentru tine“, pentru că este o experienţă umană teribilă. În primul rând, oamenii care se duc acolo şi se implică cu adevărat, muncesc de „le sar capacele‟ , ajung la nişte performanţe artistice colosale. Nu, nu este o joacă, este o experienţă colosală, adică este un efort fizic mare…dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că am făcut „Dansezul“, că am descoperit nişte lucrui în mine, că pot, şi de atunci am aşa un dor şi aş vrea să fac musical, cabaret, din păcate la noi în ţară se face prea puţin sau deloc sau prost. Mă bucur că acum, de exemplu la operetă, au început să se facă lucruri frumoase vis-a-vis de acest gen muzical.

Interviu cu sexy Pavel Bartoș!
T.P.: Aţi adus vorba mai înainte de familie, v-ar plăcea ca fetele dumneavoastră să vă urmeze paşii în acest domeniu?
P.B.: Pff…nu ştiu (râde), habar nu am! Cum să zic, poate nu îmi doresc aşa mult să se facă actriţe, dar dacă ele se vor face, le voi susţine, să dea Dumnezeu să fie şi talentate! Dacă vor alege acest drum, îmi doresc din tot sufletul să fie talentate, jur, dar normal ca le voi sustine în orice s-ar întampla cu ele. Ceea ce mă bucură este faptul că pot să le dau cât mai multe opţiuni, fac dans, fac balet, pian, înot, le duc la mai multe sporturi, pentru că la un moment dat, ele vor decide, dar pentru asta trebuie să aibă opţiuni, să vadă că pot să facă mai multe lucruri.

Citeste tot interviul aici