Cine se scoala de dimineata… inseamna ca are treaba. In cazul meu, 10 iunie, ora 4:30. Dar ce nu faci atunci cand vrei sa vezi deschiderea Campionatului European de fotbal, meciul Franta-Romania?
Am pornit la drum si, bineinteles ca mi-am luat un partener de nadejde, pentru ca… Romanii au talent! A fost un drum in care am depanat amintiri, in care pur si simplu lui Smiley nu i-a tacut gura, pentru ca aveam atatea de povestit. Vezi aici dovada…
Si, dupa un zbor atat de tumultuos, am ajuns la Paris, unde am fost intampinati ca atare…
Iar bun venit ne-a spus insusi ”tata Puiu”
Cu mandrie pot sa spun, pentru 30 de secunde, eu si Smiley am fost antrenori secunzi, datorita sfaturilor pe care i le-am dat lui, antenorului.
Bineinteles ca nu puteam sa nu calcam si pe pamant romanesc. Si asa am mai primit un bun venit, de data aceasta din partea Ambasadei Romaniei.
Unde iarasi am avut atatea sa povestim, normal, despre meciul care urma sa vina. Pentru ca, trebuie sa recunosc, cuvantul zilei a fost FOTBAL!
Pe drum am intalnit oameni care aveau cel putin un punct in comun cu noi.
Ne-am indreptat spre Turnul Eiffell sa ne intalnim cu ceilalti suporteri, iar asta dupa ce fortele de ordine si-au facut datoria. (bineinteles ca acest domn l-a recunoscut pe Smiley si a vrut sa-l atinga, sa vada daca este chiar el)
Ne-am bucurat asa…
Si asa…
Si asa…
Si, dupa aceea, bineinteles, intr-un mare strigat Hai Romania!, ne-am indreptat spre stadion, unde, foarte emotionati ne-am ocupat locurile.
Dar Smiley avea o dilema: care va fi scorul?
Iar galeria i-a raspuns in cor: Romania va castiga!!!
Si a inceput spectacolul
Noi, tot emotionati
A inceput si meciul
Pot sa spun ca am trait meciul, nu 100%, ci 500% si au fost si cazuri in care a fost chiar 1000%, iar punctul culminat a fost acesta…
Dar spre final Smiley a primit si raspunsul la dilema lui: Franta, din pacate si cu mult noroc, a castigat. Pana nici lor nu le venea sa creada. Dar asa cum un clasic in viata spunea: fotbalul este pe goluri. Cu toate astea, echipa Romaniei a fost extraordinara si m-a facut sa fiu mandru ca sunt roman asa cum, poate, si cei de acasa au simtit. Si ca o dovada a acestui lucru, atunci cand autocarul echipei Romaniei a plecat, a fost aplaudat atat de suporterii romani, cat si de cei francezi si toti strigau BRAVO LOR! Si, intr-adevar, bravo lor, baietilor!
A fost o experienta extraordinara si ma bucur ca am fost partas la aceasta mare sarbatoare alaturi de echipa Romaniei.
A doua zi, la fel de dimineata, ne-am pornit catre casa. Nu inainte de a opri la magazinul Disney. Asa e cand ai 3 fetite acasa.
Normal, ce avion putea sa ne duca acasa, la Bucuresti?
Aeronava Bucuresti… Si nu am fost singuri, ci cu aceiasi suporteri care, culmea, nu erau tristi, ci mai degraba optimisti si increzatori in sansele echipei nationale si toti spuneau: sigur batem Elvetia si Albania.
Pe drumul de intoarcere, Simley, la fel de entuziast, la fel de vorbaret, la fel de talentat in ale…
Dincolo de toate, a fost o experienta de neuitat si sunt sigur ca in seara aceasta vom avea parte de rezultatul dorit de toata lumea si ne vom califica. Asa ca, zic: HAI ROMANIA! Stiu ca se poate. Putem sa batem Elvetia! Si apoi, in mod firesc, urmeaza Albania! V-am pupat!